Viitorul

"Daca ai putea sa stii viitorul fara a-l putea schimba, ai mai vrea sa-l stii?" O intrebare simpla, de care ma lovesc destul de des in ultima vreme. Si o intrebare simpla necesita un raspuns simplu. Adica "Nu." De ce nu as vrea sa-mi stiu viitorul? Sau, mai bine zis, de ce as vrea sa-l stiu? Ca sa ma feresc de tot ceea ce stiu ca la un moment dat imi va face rau?

Daca as sti ce mi se va intampla, n-as mai face multe lucruri. Daca as stii ca un prieten ma va trada, n-as mai avea incredere in el. Daca as stii ca in drum spre scoala ma va lovi o masina, as sta toata ziua inchisa in casa. Si daca mi-ar veni in minte si alte exemple, as mai scrie. Ideea este ca daca am stii ce urmeaza sa ni se intample, am face orice doar ca sa evitam "nenorocirile". Si ne-am transforma in niste masinarii care fac lucrurile mecanic. Si atunci unde mai e bucuria de a trai, mai ales la varsta adolescentei, varsta la care vrem sa facem totul dupa bunul nostru plac?

Din acest motiv prefer sa nu-mi stiu viitorul. Prefer sa traiesc fara sa stiu ce se va intampla peste 5 minute. Prefer sa ma bucur de tot ce imi ofera viata. Prefer sa gresesc si sa invat ceva din fiecare greseala, decat sa am o viata fara greseli. Prefer sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi, fara sa ma gandesc ca peste ceva timp ne vom certa. Daca e sa se intample ceva rau, se va intampla oricum, indiferent daca eu stiu sau nu.