Vreau sa fie suficient sa vreau!

Vorbind cu o foarte buna prietena, care momentan ar cam trebui sa se simta, mi-am amintit de copilarie, acea minunata perioada care ne marcheaza toata viata. Si desi am doar 15 ani, mi-e dor de unele lucruri. Defapt sunt chiar foarte multe lucruri. Vreau sa fiu iar copil, macar pentru o zi. Vreau sa lenevesc in pat pana tarziu, fara sa imi pese ca intarzii la scoala. Vreau sa imi petrec toata ziua cu ceilalti copii de pe strada. Vreau sa ma duca mama in parc si sa ii certe pe copiii care nu ma lasa sa ma dau in leagan. Vreau sa mi se ofere locul pe scaun in autobuz[ chestia asta imi lipseste cu desavarsire:))]. Vreau sa pot tipa cat ma tin plamanii si nimeni sa nu zica absolut nimic. Vreau sa plang ca sa obtin anumite lucruri. Vreau sa desenez cu creta pe trotuarul din curte. Vreau sa joc flori, fete si baieti. Vreau sa ma certe tata pentru ca am umplut curtea de copii. Vreau sa ma chinui sa le imit pe fetele de la Andre. Vreau ca atunci cand gresesc sa aud:"Iart-o, e doar un copil!" Vreau sa ma cert cu toata lumea care nu e de acord cu mine, nu ca acum nu as mai face asta. Vreau sa visez. Vreau sa sper. Vreau sa pot. Vreau sa fie suficient sa vreau!