Va multumesc!

A mai trecut un an, poate unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea. Un an plin de schimbari, de ploi si furtuni, dupa care, de fiecare data, a iesit soarele. Un an in care am trecut prin multe, am castigat, am pierdut, am ras, am plans, am sperat, am uitat..
Am renuntat la unele lucruri, obiceiuri si chiar persoane, avand grija sa pastrez partile bune din fiecare. Am intalnit multi oameni minunati, care mi-au deschis ochii si mi-au aratat ca sunt pe cale sa iau decizii gresite.
Si le multumesc, le multumesc tuturor, pentru ca intr-un fel sau altul, m-au ajutat, fie ca au vrut, fie ca nu. Le multumesc lor, persoanelor importante din viata mea...

mama si tata
fratemiu
Mimi - pt ca ma considera fiica ei
Aleksutza - pt ca o prietenie trece si prin foc
Alicey - pt ca ma ajuta sa trec peste crizele nocturne :)) si pt ca imi citeste blogul
Bamboo - pt ca imi face preziceri pe gratis
Deiuu - pt ca e colega mea de echipa la blogu` liceului [si suntem mandre de asta:x]
Diana - pt ca mereu gaseste cate un baiat de barfit
Andra - pt aerisirile din pauze
Maria & Iony - pt ca mereu m-au sfatuit de bine
Nikita & Botzo - pt http://lamishu.blogspot.com si nu numai
Bogdan - pt ca imi spune bancuri cu olteni in orele de romana
Bix, Kiss, Andreea - pt ca mi-au fost alaturi mereu
Deea, Tete, Boboc, Gaby - pt ca datorita lor imi voi aminti mereu cu placere de scoala generala[Ciukalata:>, "Bande mafioate":X]
Liviu - pt ca mi-a aratat o alta perspectiva
Roberto - pt ca imi inveseleste zilele cu blogul lui
Bobocilor de la A - pt ca ma primesc la ei in clasa
Alex - pt ca fara el m-as fi plictisit jumatate de vara
Pisik - pt ca ma ajuta la chimie
Liviu [2] - pt ca ma sprijina si ma sustine mereu
Fostei diriginte - pt ca m-a ajutat mereu
Fostei profesoare de meditatii - pt ca mi-a fost ca o mama
Si le mai multumesc catorva persoane care mi-au facut mult rau. Prin faptele lor m-au facut mai puternica si mi-au aratat ca viata nu e roz in permanenta.
Multumesc persoanei care m-a inspirat in scrierea acestui post!
Si iti multumesc si tie pt ca iti pierzi tineretea citindu-mi blogul!

Cum ar fi fost daca...

Piesa inca se mai joaca. Actorii..aceiasi. Poate doar putin mai maturi, mai siguri pe ei si aflati pe drumuri diferite. In rest, scenariul e la fel. Zilnic pe aceleasi drumuri prafuite ale orasului. Zilnic aceleasi activitati. Zilnic aceleasi persoane intalnite. Zilnic...
Din cand in cand isi mai amintesc de copilarie. S-au cunoscut, s-au placut si s-au certat. Dintr-o prostie. Zilnic se intreaba "Cum ar fi fost daca...?".

Bilant la final de an

Mai este foarte putin pana vom spune "La multi ani 2009!", iar acum, la final, facem bilantul anului care e pe cale sa se sfarseasca. Ce lucruri ne-am propus anul trecut in aceasta perioada si cate dintre ele am realizat cu adevarat conteaza mai putin acum. Important este ca 2009 ne asteapta cu o multime de surprize pregatite cu mare atentie si ca trebuie sa ne concentram asupra provocarilor care vor urma.

Prin urmare, voi ce va doriti in noul an?

Vacanta

Vacantaaaaa! Ce frumos suna! Dupa atatea teste, teze si ascultari, a venit in sfarsit vacanta. Urmeaza doua saptamani superbe si fara prea multe teme, in care cuvantul de ordine va fi relaxare. Cel putin in cazul majoritatii, caci cei de a 12-a nu stiu in ce masura vor avea timp liber.
Si desi stam acasa doar de cateva zile, parca lipseste ceva, acel sentiment pe care il ai cand te trezesti dimineata si te gandesti ca poate scapi si azi de un test greu sau ca poate ai noroc si nu te asculta tocmai pe tine. Dar aceasta perioada va trece repede si imediat intram in febra lucrarilor de control si a ascultarilor, incercand sa ne mai marim media pe ultima suta de metri.
In concluzie, bucurati-va pe cat posibil de rasfatul acestor zile si de magia Sarbatorilor!

Tipic pentru Romania

In fiecare iarna se taie foarte multi brazi, pentru ca apoi sa fie aruncati, intrucat nu s-au vandut. Situatia este din ce in ce mai grava, avand in vedere ca Romania de afla pe ultimul loc din Europa la capitolul impaduriri.

Una dintre solutii ar fi brazii la ghiveci, care pot fi replantati. Unde mai pui ca sunt mult mai ieftini decat brazii care au nevoie de un sfert din viata unui om pentru a creste si pe care ii taiem pentru a ne folosi de ei cateva zile. Dar pana se va ajunge la utilizarea brazilor la ghiveci si la replantarea lor mai e cale lunga. Din pacate modelul american ne urmaseste la tot pasul si am reusit sa materializam si aceasta sarbatoare. Oare ce va urma?

Bufonii regelui

Aseara am fost la teatru impreuna cu cativa colegi. Imaginea Bucurestiului nocturn m-a cam dezgustat, avand in vedere ca centrul este prin de cladiri pe care este aproape imposibil sa nu observi bulinele rosii care ne avertizeaza cu privire la riscul de prabusire al acestora. Despre strada Lipscani nu voi spune mare lucru. Situatia in care se afla este dezastruoasa, dar probabil stiati deja.

In final, iata-ne ajunsi in sala Teatrului de Revista "Constantin Tanase". Inauntru, surpriza. Lume putina, chiar foarte putina. Doar batranii veniti pentru a nu stiu cata oara sa-si revada idolii din tinerete. De alte persoane mai tinere nici nu poate fi vorba. Chiar nu se mai duce nimeni la teatru in ziua de azi?!

Dar sa trecem peste. Incepe piesa. Titlul, "Bufonii regelui", sugereaza intr-adevar un anumit grad de amuzament, dar muult prea mic pentru hohotele de ras starnite de nume mari ale teatrului romanesc, cum ar fi: Nae Lazarescu, Vasile Muraru, Adriana Trandafir, Cristina Stamate, Valentina Fatu si lista poate continua.

In mod categoric ne vom amuza multa vreme pe baza acestei piese, din care mi-au ramas tiparite in minte cateva replici spumoase:

• "As avea o intrebare. Pot sa ti-o pun? [...] Da' cu sentimentu' cum stai? Stau cum o vrea clientu'." -> Discutie intre un pompier si tipa care ii raspunde la 0722.89.89.89.
• "Tara arde si pompierul si-o piaptana. [...] Cine o scoala de dimineata la bordel ajunge." -> Discutie spumoasa intre pompieri.
  
• "..si pe cruce i-am scris: aici se odihnesc 2 picioare, aflate pentru prima data impreuna. [...] Il inmormantam vertical in picioare." -> Discutie la "Aleluia S.R.L."
• "Ai vazut ce hidrante are!" -> Comentariu referitor la Nicoleta Luciu
• Femeile asteapta sa fie "accesate" si pana atunci sunt in "stand-by".
  

In concluzie, a fost o seara spumoasa, in care ne-am imbogatit cultura generala, si mai ales vocabularul, cu foarte multe expresii care, cu siguranta, ne vor aduce mereu aminte de cele mentionate mai sus.

Trei luni. Poezie pentru prieteni

Trei luni de cand ne-am cunoscut,
Trei luni de repede au trecut.
Trei luni de cand impartim bune si rele,
Am ramas uniti in momentele grele.

Trei luni cu soare, cu nori
Impreuna-am trecut prin foc si prin ploi.
Trei luni in care ne-am schimbat,
Adevaratul sens al prieteniei l-am aflat.

Trei luni in care am plans, am ras,
Am purtat mereu pe buze un dulce suras.
Trei luni ce nu le voi uita,
Vor ramane mereu vii in sufletul si-n inima mea.



Acesta e modul meu de a va spune "Va iubesc!".

Colindeee

Dupa cum stiti deja, liceul nostru a fost gazda Festivalului de colinde din acest an. Desi spectacolul propriu-zis a inceput abia la orele 10.30, clopoteii si copiii costumati in Mos Craciun si-au facut simtita prezenta cu mult timp inainte. Unii aveau ora de biologie si altii repetau pe hol. A fost amuzant oricum.
Dupa 2 ore in care sala de festivitati ne atragea pe toti, asemenea unui magnet, a venit si randul celor din CNMV sa arate de ce sunt in stare. La intrarea lor pe scena, toata lumea aplauda si striga "Mishu". Adevarul e ca daca nu-i aplaudam pe dovlecarii nostri, atunci pe cine? Si cu asa incurajari, nu avea cum sa nu iasa bine. Pacat ca dupa ce au cantat ei a trebuit sa ma duc la ora.
Oricum, fiind prima data cand asist la un asemenea eveniment in Mishu, pot spune ca am fost placut impresionata. Felicitari tuturor participantilor, dar in mod special colegilor si doamnei profesoare de muzica.

Mishu - o parte din mine. O alta perspectiva

E clar, Mishu face parte din mine. Face parte din noi toti. Din unii, poate de mai mult timp. Din mine, doar de 3 luni. E decembrie. A trecut deja o perioada destul de lunga si pot spune ca pentru mine s-a sfarsit perioada in care mi se spunea "Lasa, o sa te acomodezi. Asa e la inceput." Eu nu ma mai vad fiind "la inceput". Nici inceputul n-a fost rau, dar acum e si mai bine. Trezitul devreme, chiar foarte devreme, inca reprezinta o problema. La acest capitol inca sper "sa ma acomodez". Dar tot somnul piere cand ajung la liceu si imi vad prietenii, carora vreau sa le multumesc pentru tot.
Si cum ar mai fi oare viata de liceu daca n-am mai copia temele in graba in pauze, daca n-am mai vorbii profii pe la spate, daca n-am mai numara absentele, avand grija sa nu depasim numarul de 10 pe semestru, daca n-am mai incerca sa aflam subiectele la teste de la alte clase? Cum ar fi daca n-am mai rade pe saturate cand profii ne spun ca "noutatea asta e noua", ca "metoda asta de rezolvare e mai smechera" sau ca "anul acesta vom invata sa gandim"? Cum ar fi fara orele la care pur si simplu stai si vegetezi in banca, incercand sa maschezi faptul ca gandul iti zboara departe, sau numarand minutele care mai sunt pana la pauza? Si cum ar fi, fetelor, vietile noastre fara pauzele in care studiem "tipii buuuni", care nu sunt deloc putini la numar? Imi cer scuze pentru excesul de sinceritate! Va las pe voi sa raspundeti la aceste intrebari.


La multumesc domnilor profesori pentru sursa de inspiratie!

1 Decembrie

De cateva zile tot aud urmatoarea intrebare: “Ce inseamna 1 Decembrie pentru tine?”. In mod sigur, toata lumea stie ca 1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei. De ce? Pentru ca la 1 Decembrie 1918 s-a produs Unirea Transilvaniei cu Romania, implinindu-se astfel vechiul vis al unirii tuturor romanilor intr-un singur stat.
Dar nu pentru toata lumea aceasta zi are aceeasi semnificatie. Pentru unii, e doar o zi in care nu se duc la scoala sau la servici, o zi numai buna pentru o iesire cu prietenii, o zi in care se duc la cumparaturi sau, pur si simplu, se relaxeaza. Poate doar batranii care cunosc istoria acestei zile isi mai amintesc ca defapt nu este doar o zi libera, ci ziua noastra, a romanilor de pretutindeni. Ei bine, eu am avut ocazia sa ascult opiniile unor astfel de persoane zilele trecute, in sala de festivitati a liceului. Exceptand momentele in care m-am plictisit sau m-am amuzat, acei oameni m-au facut sa imi dau seama ca tratam cu superficialitate aceasta zi. Adica am ajuns sa sarbatorim Ziua Nationala a Statelor Unite sau a Frantei, uitand ca avem propria noastra zi. Vorbele lor m-au facut, macar pentru scurt timp, sa fiu mandra ca sunt romanca, in aceste vremuri in care patriotismul se mai intalneste doar in dictionare. Oare n-ar trebui ca macar azi sa ne aducem aminte ca suntem ROMANI si sa ne bucuram de ziua noastra, a romanilor?